27
JulDe ce vaccinare
Dr. SABAU RADU, Medic Primar, Dr SABAU RADU
“A fost în multe rânduri ciumă în ţară, dar analele României nu pomenesc de o boală mai grozavă decât ciuma lui Caragea! Niciodată acest flagel n-a făcut atâtea victime! Au murit până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90 000. Contagiunea era aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă, şi violenţa era aşa de mare, încât un om lovit de ciumă era un om mort.
Spaima intrase în toate inimile şi făcuse să dispară orice simţemânt de iubire şi de devotament. Muma îşi părăsea copiii şi bărbatul soţia pe mâinile cioclilor, nişte oameni fără cuget şi fără frică de Dumnezeu. Toţi beţivii, toţi destrămaţii îşi atârnau un şervet roşu de gât, se urcau într-un car cu boi şi porneau pe hoţie din casă în casă, din curte în curte. Ei se introduceau ziua şi noaptea prin locuinţele oamenilor şi puneau mâna pe ce găseau, luau bani, argintării, ceasornice, scule, şaluri etc., fără ca nimeni să îndrăznească a li se împotrivi.”
(Din vremea lui Caragea-Scrisori către Vasile Alecsandri de Ion Ghica)
Cumplite vremuri ! Când citim despre aşa cava ne întrebăm cum de asemenea molime nu s-au mai abătut de foarte multă vreme peste noi.
Teoretic, este destul de simplu şi acum, pentru noi, destul de banal. Totul a început în anul 1796, cu medical generalist englez Edward Jenner, cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei. În 1880 Louis Pasteur constată că măduva spinării uscată de animal infectat cu turbare ar putea împiedica apariţia acestei grave îmbolnăviri. După multiple încercări şi ezitări, Pasteur face prima încercare la un copil muşcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885, începe prima serie de injecţii şi, trei luni mai târziu, copilul este salvat. Sir Alexander Fleming izolează în 1928 penicilina, deschizănd lungul drum al antibioterapiei.
Dar să nu credeţi cumva că aceste cele mai mici şi umile creaturi de pe Pământ, bacteriile şi virusurile, au fost învinse. Dar lupta continuă.
Premii Nobel :
1975 : David Baltimore (SUA), MartinTemin (SUA), Renato Dulbecco (IT)- Studiul interacţiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene şi genomul cellular.
1989 : J. Michael Bishop (SUA), Harold E. Varmus (SUA)-Descoperirea lor privind originea oncogena a celulelor retrovirale.
2008 : Harald zur Hausen (GER), Françoise Barré-Sinoussi (FR), LucMontagnie (FR)-Pentru descoperirea faptului că virusul papilomului uman cauzează cancer cervical.
Şi pentru ce toate aceste Premii Nobel ? Pentru prima demonstraţie clară al faptului că o anumită clasă de virusuri pot genera cancer, o formă, ironic, uşor de depistat prin puţină grijă şi uşor tratabil în fazele incipiente, însă extrem de ucigător : cancerul de col uterin.
Cancerul de col uterin este o problema majora de sanatate pentru femei. Este prima afectiune maligna recunoscuta a avea origine virala (HPV este cauza cancerului de col uterin). Infectiile cu tulpini oncogene de HPV nu evolueaza invariabil spre cancer, majoritatea infectiilor sunt eliminate in mod natural de sistemul imunitar in câteva luni de la infectare. Totusi, nu se poate anticipa care infectii cu tulpini oncogene de HPV vor persista sau vor conduce la aparitia cancerului de col uterin, desi exista unii factorii determinanti recunoscuti care pot creste riscul de progresie a unei infectii cu HPV, cum ar fi utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale, fumatul, multiparitatea sau imunosupresia (e.g. cauzata de infectia cu HIV).
Anual pe glob sunt depistate 500.000 de noi cazuri de cancer de col uterin şi sunt 274.000 de decese cauzate de acesta, ocupând în acelaşi timp locul al treilea în ceea ce priveste mortalitatea cauzată de cancer la femei, după cancerul de sân şi cel pulmonar
În Europa, la fiecare 18 minute o femeie moare de cancer de col uterin. România se situeaza pe primul loc din Europa în ceea ce priveşte mortalitatea datorată cancerului de col uterin, de 6,3 ori mai mult decat media ţărilor din Uniunea Europeană.
Cu această formă de cancer România este pe primul loc, la grupa de femei cu vârste cuprinse între 15-44 de ani (incidenţa de 26,0/100.000, în creştere), mult înaintea Comunităţii Europene,.Avem un total de 40.000 de femei cu diagnosticul decancer de col uterin, anual înregistrându-se 3.000 de cazuri noi şi 2094 de decese.
În lume, la fiecare 2 minute o femeie moare din cauza cancerului de col uterin.
În România 5 femei mor în fiecare zi iar alte 8 sunt diagnosticate în fiecare zi cu cancer de col uterin. România este pe primul loc în Europa ca numar de decese cauzate de cancer de col uterin.
De ce ? Cum este posibil aşa ceva ? Sunt primele întrebări care ne vine în minte.
Pentru că majoritatea femailor nu ştiu sau nu doresc, din pudicitate sau pură ignoranţă, investigaţii simple şi măsuri preventive ale acestui inamic nemilos şi mortal în acelaşi timp.
Bine, atunci cum s-ar putea face ?
Foarte simplu, daca aveţi – sau aţi avut vreodată – o relatie sexuala, atunci sunteţi expusă riscului. Însa există măsuri pe care le puteţi lua pentru a vă proteja. Testarea citologică efectuată cu regularitate, iar acum vaccinarea, vă asigura protecţie eficientă împotriva cancerului de col uterin. Aşadar, ce este cancerul de col uterin? Care este cauza cancerului de col uterin? Şi, cel mai important, ce puteti face pentru a evita aceasta boala? Virusul HPV cauzeaza peste 99% din totalul cazurilor de cancar de col uterin. Spre deosebire de ceea ce multe persoane ar putea gândi,cancerul de col uterin nu este o afectiune ereditara. De fapt, oamenii de stiinta au dovedit ca este cauzat de anumite tipuri ale unui virus numit papiloma virusul uman, sau HPV.
Exista circa 100 de tipuri ale acestui virus. Majoritatea sunt tipuri cu risc scăzut, care nu cauzează cancer de col uterin. Totusi, exista si tipuri cu risc înalt, care pot duce la apariţia celulelor anormale pe suprafaţa colului uterin şi care, în cele din urmă, în absenţa tratamentului, pot cauza cancer.
Este important să ţineţi minte că acest virus este foarte raspândit şi se transmite foarte usor de la o persoana la alta. De fapt, pâna la 80% dintre femeile care sunt sau au fost vreodată active sexual au probabilitatea de a se infecta cu acest virus la un moment dat în cursul vietii. Virusul se poate transmite de la o persoana la alta în cursul actului sexual – fie complet (cu penetrare) fie, uneori, prin contactul cutanat intim al regiunilor genitale. Din cauza uşurintei transmiterii, fiecare femeie activă sexual este expusă riscului de a se infecta cu virusul. De fapt, până la 80% din totalul femeilor active sexual se vor infecta cu un tip de HPV la un moment dat în cursul vieţii. Chiar dacă prezervativele pot reduce riscul de infecţie cu HPV, ele nu vă protejează pe deplin. Aceasta deoarece pielea din imediata apropiere a zonei genitale poate fi de asemenea purtatoare de virus.
Daca va infectaţi cu un tip de HPV care cauzează cancer-adesea nu aveti nici un simptom în stadiile incipiente. Totuşi, un test citologic Papanicolaou poate asigura detectarea precoce a modificarilor celulare - de aceea este atât de important să vă faceţi periodic aceste teste. Modificarile celulare anormale încep la nivelul colului si se pot raspândi daca nu sunt tratate.
Infecţia HPV este o infecţie virala.Virusul HPV ajunge în interiorul celulelor colului uterin. Daca reuşeşte să se „ascundă” de sistemul imunitar al organismului, atunci în loc să fie eliminat, va ramâne în interiorul celulelor colului uterin. Aceasta se numeşte infecţie persistentă. Progresiv, celulele sunt lezate şi în final (de obicei dupa 10-20 de ani) se pot transforma în cancer.Totusi, uneori, boala poate progresa mai rapid.
Anomaliile celulelor cervicale pot evolua în timp, daca nu sunt tratate
Din fericire, de regulă sistemul imun al organismului luptă împotriva infecţiei HPV,infecţa se poate vindeca spontan iar femeile nici nu îşi dau seama ca au avut-o vreodată.
Totuşi, unele tipuri cu risc înalt ale virusului, cauzatoare de cancer, pot ramâne în regiunea colului uterin şi în timp pot determina aparitia cancerului de col uterin. Dacă aceasta se întâmplă, de regulă nu există simptome în fazele incipiente.
Celulele infectate se transformă lent în celule anormale si apoi în cancer de col uterin, un proces care de regulă durează ani de zile, cu excepţia situaţiilor în care este identificat şi tratat din timp. Iar aici testele citologice Papanicolaou s-au dovedit extrem de importante în depistarea modificarilor celulare care apar în urma infectiei cu HPV.
Ar urma cea mai puternică armă pe care o avem la îndemână, la fel ca şi pentru variolă,rujeolă,tetanos : eradicarea prin vaccinare.
Cunoaştem destule lucruri, nu destule ca să ne facă invincibili, ci ca să putem lupta mai eficient pentru supravieţuire. Cunoaşterea însemnă putere. Dar o folosim oare ?
Link-uri utile :
http://www.informarehpv.ro/
http://www.youtube.com/watch?v=_Xv9BU2luII
