Medicina psihosomatica. Abordarea pacientului din perspectiva bio psiho sociala: o nevoie acuta a sistemului medical romanesc

Va propun olucrare pe care am scris-o cu ceva timp in urma in cadrul formarii mele in Psihosomatica.Informarea pacientilor, deschiderea,accesul lacultura medicala vestica sunt elemente carepot influenta directiasistemului medicaldin Romania.Specialistii in domeniul psihosomaticii isi doresc ca aceasta abordare sa fieimplementata insistemul de sanantateromanesc, deocamdata deschidere exista iar in timp speram caschimbarea sa apara.De multe ori oamenii ma intreaba ce este medicina psihosomatica, cum ma poate ajuta ea? Este o disciplina de sine statatoare, este un concept nou, este o utopie pentru sistemul romanesc?

Este intr-adevarun concept nou pentru Romania, tarile vestice audezvoltat acest concept si l-auimplementat in urma cu mai mult de 20 de ani. Este de fapt ceea ce lipseste sistemului medical traditional din Romania:abordarea holistica a pacientului, nevoiade autenticitate in comunicarea medic-pacient, empatia, congruenta,nevoia de a vedea pacientul ca un tot unitar, o integritate fizica, psihica,sociala.

Modelul biopsihosocial explica natura factorilor ce concura la aparitia bolii. Psihiatrul elvetian Engel propune acest model, ce evalueaza comportamentul fata de boala din perspectiva factorilor biologici, psihologici si socio-culturali. Comparativ cu modelul traditional ce permitea investigarea doar a factorilor biologici, modelul bio-psiho-social ia in considerare si factorii psihologici si sociali ce concura la aparitia tabloului clinic al bolii.

Modelul este unul holistic, ce explica starea de sanatate si boala ca fiind influentate de interactiunile negative – patogeneza si de interactiunile pozitive – salutogeneza, dintre cele teri categorii de factori. Fiecare din acesti factori sunt abordati specific de catre biologi, medici, psihologi,sociologi. Validitatea acestui model este confirmata de studiile lui Bandura (2002) care propune un model al sanatatii cu solutii la nivelul comportamentelor salutogenetice. Acest complex de factori bio-psiho-sociali alaturi de vulnerabilitatea persoanei influenteaza comportamentul fata de boala. Relatia medic-psiholog-pacient detine un rol fundamental in cadrul acestui model. Dintr-o perspectiva biomedicala, relatia medic-pacient este un pasiva: pacientul indica informatii solicitate de catre medic, iar acesta ofera directii de tratament. Aceasta tipologie de abordare a pacientului este deficitara din perspectiva reducerii compliantei la tratament si poate influenta negativ chiar si evaluarea acuzelor somatice ale pacientului.

Modelul traditional biomedical se bazeaza in anamneza pe observarea si inventarierea acuzelor somatice, existand riscul de a se ignora starea psihica si emotiile paceintului impiedicand dezvoltarea unei relatii terapeutice. Pe de alta parte modelul biopsihosocial permite prelucrarea unor informatii care ar putea sa se piarda. In cadrul modelului exploram mai multe domenii pentru a intelege cat mai exact boala. In anamneza suntem interesati de circumstantele vietii prezente, emotii- suferinta, descrierea si ierarhizarea simptomelor prezente, gandurile si ingrijorarile bolnavului, satisfactia fata de tratamente ulterioare, solutii in cautarea de ajutor. Resursele socio-culturale: relatia cu membrii familiei si societatea, calitatea relatiilor sociale, solicitari din partea mediului social si resurse financiare. Spre exemplu anumite situatii stresante de viata, cum ar fi pierderea cuiva drag, un divort, resurse materiale insuficiente, suportul social, etc. pot contribui la aparitia comportamentului fata de boala. Modelul comportamentului fata de boala determina modul in care medicul interpreteaza rezultatul investigatiilor medicale. Spre exemplu pot exista o serie de factori psiho-sociali care pot influenta geneza bolii sau agravarea sa.

Modelul biopsihosocial este valid chiar si in cazul unor boli somatice in care nu exista o cauza psihogena, exista reactii somato-psihice la durere (iritabilitate, anxietate, depresie) care pot insoti diagnosticul medical; si reactii sociale – diminuarea veniturilor in cazul spitalizarii, absenteism, evitarea situatiilor sociale, izolare. Pe de cealalta parte, in bolile ce prezinta componenta genetica puternica (cancer, diabet,astm) desi factorul biologic este inevitabil, factorii psihosociali au rol fundamental pe parcursul tratamentului dar si a recurentei bolii. Modelul biopsihosocial evalueaza procesele cognitive implicate in evaluarea bolii si atitudinea fata de boala. Locusul de control intern sau extern influenteaza modul in care pacientul se implica in rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Un locus de control intern va determina o implicare activa a pacientului in lupta cu boala, iar unul extern va determina o atitudine pasiva si neimplicata in procesul terapeutic.

Schemele cognitive frecvent intalnite si care pot fi identificate in ascultarea pacientului sunt: catastrofare, toleranta scazuta la frustrare, insotite de emotii puternice, disfunctionale. De exemplu un pacient cu tendinte de catastrofare va evalua boala ca fiind cel mai groaznic lucru posibil, isi va amplifica simptomatologia si isi va crea o stare emotionala de disconfort sau va trece printr-o depresie profunda, astfel mecanismele de coping cu problema vor fi inexsitente deoarece pacientul se va centra pe elementele negative ale bolii lui si nu va reusi sa gaseasca/ sau sa ceara solutii pentru a depasi boala, pentr a gasi optiuni de tratament. Credintele despre boala, semnificatia pe care pacientul o da bolii este luata in considerare in cadrul modelului biopsihosocial. Schema cognitiva de autoeficacitate are un rol determinant in adaptarea la boala si raspunsul la tratament.Teoria autoeficacitatii (Bandura, 1982) se referă la convingerea unei persoane în capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaţionale necesare adoptării unor comportamente. Autoeficacitatea este un proces cognitiv care generează opţiuni, emoţii, motivaţii şi comportamente (Băban, 1998). Acest proces este influenţat de: perceperea succeselor şi eşecurilor din performanţele anterioare; observarea comportamentelor celorlalţi;fecdback-ul din partea celorlalţi; starea noastră fiziologică.

De exemplu, un individ care încearcă să lupte cu obezitatea insa nu reuseste sa piarda din kilograme conform planului de nutritie, îşi dezvoltă un sentiment scăzut de autoeficacitate, ceea ce îl face să renunţe la modificarea comportamentului. Conştientizarea oamenilor în legătură cu acest proces este importantă pentru formarea şi menţinerea comportamentelor corespunzătoare unui stil de viaţă sănătos. In cadrul modelului bio-psiho-social relatia terapeutica medic-pacient, bazata pe incredere, comunicare empatica, congruenta reprezinta un mediu suportiv care faciliteaza atat exprimarea emotionala a pacientului dar creste si complianta la tratament si adaptarea la boala. Modelul biopsihosocial reprezinta o abordare complexa a bolii si a pacientului aplicat in diagnosticarea unor boli somatice sau psihice si permite instituirea unor terapii care vizeaza atat problemele de natura medicala cat si cele nonmedicale.