CANCERUL TROMPEI
Cancerul trompei reprezinta una dintre formele cele mai rar intilnite ale cancerului genital, numarul cazurilor citate in literaratura de specialitate pina in present depasind cu putin cifra de 1000.
-frecventa cancerului de trompa reprezinta 0,5%din tumorile maligne ale sferei genitale.
Etiologie-1. Virsta – cancerul trompei uterine apare la menopauza , dar cel mai frecvent dupa menopauza. Aparitia cancerului de trompa in premenopauza se datoreaza dezechilibrului hormonal characteristic acestei perioade .
2. numarul sarcinilor , nasterilor si avortulrilor.-nu ar avea un rol important in etiologia cacerului cu localizare tubara , in schimb se asociaza aparitia cancerului de trompa cu sterilitate.
3. Anatomia patologica-de obicei cancerul de trompa poate fi localizat in treimea medie sau externa a trompei , trompa fiind modificata , aspectul fiind asemanator al unui hidrosalpinx.
Diagnostic-cancerul de trompa evolueaza aimptomatic , debutul clinic fiind insidios , fara simptomatologie precoce care sa atraga atentia asupra acestei afectiuni .Lipsa simptomatologiei in cancerul de trompa face ca diagnosticul sa nu poata fi stabilit decit in aproximativ 5% dintre cazuri , ceea ce influenteaza si mentine un prognosticul foarte grav al acestei localizari a neoplasmului genital.Diagnosticul clinic este foarte dificil de stabilit.
Examenul clinic. Semne functionale.
1. Hidroreea-constituie semnul cel mai fercvent intilnit , imbracind aspect variate , fie aspectul unei scurgeri lichide clare , apoase, fie aspectulnei scurgeri rozate , cu striuri sanguine , contiuna sau intermitenta; alteori se pote confunda cu leucoreea banala.
2. Durerea-constitue primul semn acuzat de bolnava , avind sediul pelvin sau abdomenul inferior cu iradieri lombare.Alteori durerile sint colicative , in crize paroxistice terminate prin eliminarea uniu lichid apos din vagin , in cantitate abundenta , denumit “vomica salpingiana” , semn considerat patognomic.
3. Hemoragiile genitale-sunt in cantitate mica , intermitente , associate sau , cu hidroreea , survenind imediat dupa menstruatie , sau intre menstruatii.
Semnele fizice-examenul cu valve nu aduce nici un element in favoarea diagnosticului de cancer tubar, nu se constata nici o modificare a peretelui vaginal sau a colului.La tactul vaginal se constata o tumora parauterina , dura , nedureroasa , de volum variabil , uneori bilateral.
Investigatii paraclinice-citologia
--punctia tumorii
-histerosalpingografia
-scintigrafia radioizotopica
Diagnosticul diferential se face in primul sind cu tuberculoza anexiala. , care apare la o virsta mai tinara , la femei cu antecedente bacilare si de sterilitate si amenoreee primara .
-de asemenea diagnosticul diferential se face cu endometrioza tubara
-procesele inflamatorii anexiale acute sau cronmice , dar in absenta febrei sau a modificarilor sanguine diagnosticul se orienteaza spre cancerul de trompa.
Evolutia-
netratat cancerul de trompa are o evolutie rapida spre exitus , prin casexie si diseminari multiple , mai ales pulmonare si osoase . Propagarea se face din aproape in aproape , la ovar si peritoneul pelvin , fie pe cale limfatica .
Tratamentul cancerul;ui de trompa
–ca si in celelalte localizari ale cancerului genital , si in cancerul de trompa educatia oncologica a femeilor are o mare importanta , prezenta la controlul gynecologic periodic fiind o chezasie a diagnosticului si tratamentului efectuat intr –un stadiu cit mai incipient.
-tot in profilaxia cancerului de trompa in cazurile de rezistenta la tratament medicamentos a unei afectiuni inflamatorii anexiale banale este indicate o laparatomie exploratory , un autentic mijloc de diagnostic.
-tratamentul curativ este identic cu tratamentul cancerului de ovar , in care locul principal este ocupat de chirurgia radicala , completata cu radioterapie si chimioterapie.
- in cazurile incipiente se recomanda histerectomie totala cu anexectomine bilateral .
Rezultate si prognostic-prognosticul in cancerul de trompa este rezervat , depinzind de stadiul clinic in care s-a aplicat tratamentul .
-gratie tratamentului complex “agresiv” aplicat astazi ( radio-chimio-chirurgical), rezultatele comunicate in ultimii ani sunt mult mai bune decit statisticile mai vechi (supravietuiri peste 5 ani de 40% ,fata de 5% in deceniile anterioare).
