Tuse convulsiva

Boala infectioasa cauzata de bacilul lui Bordet-Gengou. Tusea convulsiva a devenit foarte rara in tarile in care vaccinarea este curenta. Ea atinge indeosebi copiii sub 5 ani nevaccinati si este periculoasa indeosebi la sugar. Boala este mai frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde inca este uneori mortala. Tusea convulsiva se transmite de la un individ la altul (tuse, stranut), adesea prin mici epidemii. Simptome si semne - - Tuse convulsiva
Dupa contagiu (contact cu o persoana atinsa de tuse convulsiva), incubatia silentioasa dureaza aproximativ o saptamana. Apoi apare o scurgere nazala, in continuare o febra moderata si o tuse care poate provoca vome. Cateva zile mai tarziu, tusea poate lua un aspect caracteristic: chinta violenta, urmata uneori de o pauza respiratorie cu cianoza si cu reluarea zgomotoasa a inspiratiei. Evolutie - - Tuse convulsiva
Tusea convulsiva dureaza 8 pana la 10 saptamani. Ea este adesea urmata de o faza indelungata de tuse izolata, ticul convulsiv. De altfel, ea este imunizata: nu se contracta decat o singura data. Uneori, la sugar, tusea convulsiva se complica printr-o stare de epuizare, una de deshidratare, cu o suprainfectie a plamanilor cu o alta bacterie, cu o asfixie sau chiar cu o encefalita (inflamatie a encefalului). Tratament si prevenire - - Tuse convulsiva
Tratamentul consta in luarea de antibioiice, iar la copiii trecuti de 7 ani si administrarea de sedative ale tusei. Spitalizarea trebuie sa fie sistematica pentru sugarii sub 6 luni si pentru copiii la care s-a observat o cianoza; se impune supravegherea indeaproape a celorlalti copii, mai ales in timpul chintelor de tuse. Este necesara izolarea copilului, iar declararea bolii catre autoritatile sanitare este obligatorie. Vaccinarea, posibila incepand cu varsta de 3 luni, cu o injectie de rapel din 5 in 5 ani in timpul copilariei, este foarte eficace si aproape intotdeauna fara risc.