CAUTA TERMENI DE SPECIALITATE:

Webmagnat

<< Inapoi la lista de dictionar-medical

Rabie


Boala infectioasa grava transmisa de la animalele vertebrate la om si este provocata de un virus ARN din familia Rhabdoviridae. Rabia este boala care afecteaza atat omul, cat si animalele. Virusurile transmise omului prin muscatura unui animal bolnav sau, mai rar, simplu rezervor al acestui virus neurotrop (fixandu-se de preferinta pe sistemul nervos), ating direct celulele cerebrale, provocand o meningoencefalita ireversibila fatala in 5 pana la 20 zile.

Cauze - - Rabie
Vehiculul contaminarii este saliva, foarte bogata in virus la animalul turbat inca din perioada de incubare; de asemenea, boala este contractata uneori prin simpla lingere a unei plagi. Animalele implicate in transmisia rabiei sunt lupul (Asia), cainele salbatic (America de Sud), vulpea (Europa), liliecii carnivori (America), dar toate mamiferele pot fi ele insele victime ale bolii si pot deveni astfel periculoase pentru om (calul, berbecul, cainele domestic etc.). In Franta, vulpea turbata constituie o adevarata problema in toata partea de nord-est a tarii.

Simptome si semne - - Rabie
Boala debuteaza, dupa o incubatie de aproximativ 3 saptamani - dar uneori mult mai indelungata, prin dureri localizate in zona plagii de inoculare, urmate de tulburari ale starii de spirit: un sentiment de teama si, in mod deosebit, o hidrofobie (teama de apa, bolnavul refuzand orice i se da sa bea) si o aerofobie (teama de miscarile de aer). Boala se mai manifesta prin accese de febra, tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o modificare a vocii si printr-o salivatie intensa. Boala nervoasa debuteaza la putin timp dupa aceasta; ea poate surveni sub forma unei encefalite care ajunge repede la starea comatoasa, constand in tulburari ale starii de constienta si in paralizii flasce care sunt cauzate de un deficit motor asociat cu tulburari ale tonusului muscular (rabie paralitica); ea mai poate sa se prezinte ca o stare de excitatie furioasa (rabie furioasa), in care contracturile sunt exacerbate in crize generalizate ce preced moartea; aceasta survine intr-un interval de X zile din cauza tulburarilor respiratorii sau a unei atingeri inflamatorii a miocardului (miocardita virala). Aceste semne se asociaza cu febra, in general, foarte ridicata (41 "C) si cu hipersalivatie caracteristica.

Diagnostic - - Rabie
Acesta este asigurat prin cautarea virusului in saliva (cultura, microscopie electronica) sau mai simplu, prin serologie sangvina comparata cu cea a lichidului cefalorahidian.

Tratament - - Rabie
Acesta nu este eficace decat pana la aparitia semnelor clinice ale bolii, dupa care evolutia este influentabila fatala; de asemenea, ea trebuie intreprinsa cat mai devreme, in caz de muscatura suspecta, mai intai trebuie curatata plaga cu apa si sapun sau cu solutii antiseptice, se administreaza un ser (sau rapel vaccinal) antitetanic si antibiotice. Animalul presupus atins de rabie trebuie pus sub observatie veterinara timp de 15 zile. Daca animalul a fost omorat, creierul lui trebuie examinat pentru determinarea la examenul microscopic daca sunt sau nu prezenti corpusculii Babes-Negri (formatiuni alungite care se afla in neuronii subiectilor atinsi de rabie, atunci trebuie ca persoana in cauza sa se adreseze centrului antirabic cel mai apropiat, care decide daca sa se faca sau nu o vaccinare antirabica (6 doze injectate pe o perioada de 3 luni), insotita, in caz de muscatura grava (a fetei) de o seroterapie specifica (ser antirabic sau imunoglobuline umane specifice antirabice). Vaccinul initial, obtinut plecand de la maduva spinarii de iepure, era responsabil de complicatii neurologice serioase; vaccinul utilizat actualmente este obtinut pe culturi celulare si nu antreneaza nici o complicatie nervoasa.

Prevenire - - Rabie
Vaccinul antirabic este utilizat in scop preventiv in profesiunile cu risc: veterinari, agricultori, paznici, forestieri etc. El se administreaza in doua doze la interval de o luna cu rapel la 1 an si la 3 ani dupa prima vaccinare. Nu exista contraindicatii ale acestei vaccinari, chiar si in timpul sarcinii. Rabia animala se traduce prin modificari ale comportamentului obisnuit al animalului: daca este un animal domestic, el devine agresiv in mod anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel de modificari comportamentale trebuie sa atraga atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale mersului si de hipersalivatie. Prevenirea rabiei animale consta in vaccinarea tuturor animalelor domestice, iar cea a vulpilor devine posibila multumita unui vaccin oral (cocoloase de mancare cu vaccin raspandite in aria de activitate a acestor animale). Aceasta prevenire este intarita prin controlul sanitar veterinar la frontiere, prin izolarea animalelor muscate si prin strangerea animalelor vagabonde. Sinonim - Rabie
: turbare.

Boala infectioasa grava transmisa de la animalele vertebrate la om si este provocata de un virus ARN din familia Rhabdoviridae. Rabia este boala care afecteaza atat omul, cat si animalele. Virusurile transmise omului prin muscatura unui animal bolnav sau, mai rar, simplu rezervor al acestui virus neurotrop (fixandu-se de preferinta pe sistemul nervos), ating direct celulele cerebrale, provocand o meningoencefalita ireversibila fatala in 5 pana la 20 zile.

Cauze -
Vehiculul contaminarii este saliva, foarte bogata in virus la animalul turbat inca din perioada de incubare; de asemenea, boala este contractata uneori prin simpla lingere a unei plagi. Animalele implicate in transmisia rabiei sunt lupul (Asia), cainele salbatic (America de Sud), vulpea (Europa), liliecii carnivori (America), dar toate mamiferele pot fi ele insele victime ale bolii si pot deveni astfel periculoase pentru om (calul, berbecul, cainele domestic etc.). In Franta, vulpea turbata constituie o adevarata problema in toata partea de nord-est a tarii.

Simptome si semne -
Boala debuteaza, dupa o incubatie de aproximativ 3 saptamani - dar uneori mult mai indelungata, prin dureri localizate in zona plagii de inoculare, urmate de tulburari ale starii de spirit: un sentiment de teama si, in mod deosebit, o hidrofobie (teama de apa, bolnavul refuzand orice i se da sa bea) si o aerofobie (teama de miscarile de aer). Boala se mai manifesta prin accese de febra, tremuraturi, contracturi, prin aparitia unor spasme dureroase la cea mai mica excitatie, printr-o modificare a vocii si printr-o salivatie intensa. Boala nervoasa debuteaza la putin timp dupa aceasta; ea poate surveni sub forma unei encefalite care ajunge repede la starea comatoasa, constand in tulburari ale starii de constienta si in paralizii flasce care sunt cauzate de un deficit motor asociat cu tulburari ale tonusului muscular (rabie paralitica); ea mai poate sa se prezinte ca o stare de excitatie furioasa (rabie furioasa), in care contracturile sunt exacerbate in crize generalizate ce preced moartea; aceasta survine intr-un interval de X zile din cauza tulburarilor respiratorii sau a unei atingeri inflamatorii a miocardului (miocardita virala). Aceste semne se asociaza cu febra, in general, foarte ridicata (41 "C) si cu hipersalivatie caracteristica.

Diagnostic -
Acesta este asigurat prin cautarea virusului in saliva (cultura, microscopie electronica) sau mai simplu, prin serologie sangvina comparata cu cea a lichidului cefalorahidian.

Tratament -
Acesta nu este eficace decat pana la aparitia semnelor clinice ale bolii, dupa care evolutia este influentabila fatala; de asemenea, ea trebuie intreprinsa cat mai devreme, in caz de muscatura suspecta, mai intai trebuie curatata plaga cu apa si sapun sau cu solutii antiseptice, se administreaza un ser (sau rapel vaccinal) antitetanic si antibiotice. Animalul presupus atins de rabie trebuie pus sub observatie veterinara timp de 15 zile. Daca animalul a fost omorat, creierul lui trebuie examinat pentru determinarea la examenul microscopic daca sunt sau nu prezenti corpusculii Babes-Negri (formatiuni alungite care se afla in neuronii subiectilor atinsi de rabie, atunci trebuie ca persoana in cauza sa se adreseze centrului antirabic cel mai apropiat, care decide daca sa se faca sau nu o vaccinare antirabica (6 doze injectate pe o perioada de 3 luni), insotita, in caz de muscatura grava (a fetei) de o seroterapie specifica (ser antirabic sau imunoglobuline umane specifice antirabice). Vaccinul initial, obtinut plecand de la maduva spinarii de iepure, era responsabil de complicatii neurologice serioase; vaccinul utilizat actualmente este obtinut pe culturi celulare si nu antreneaza nici o complicatie nervoasa.

Prevenire -
Vaccinul antirabic este utilizat in scop preventiv in profesiunile cu risc: veterinari, agricultori, paznici, forestieri etc. El se administreaza in doua doze la interval de o luna cu rapel la 1 an si la 3 ani dupa prima vaccinare. Nu exista contraindicatii ale acestei vaccinari, chiar si in timpul sarcinii. Rabia animala se traduce prin modificari ale comportamentului obisnuit al animalului: daca este un animal domestic, el devine agresiv in mod anormal si fara motiv; daca este un animal salbatic se indreapta spre om in loc sa se indeparteze. Astfel de modificari comportamentale trebuie sa atraga atentia, mai ales cand sunt insotite de tulburari ale mersului si de hipersalivatie. Prevenirea rabiei animale consta in vaccinarea tuturor animalelor domestice, iar cea a vulpilor devine posibila multumita unui vaccin oral (cocoloase de mancare cu vaccin raspandite in aria de activitate a acestor animale). Aceasta prevenire este intarita prin controlul sanitar veterinar la frontiere, prin izolarea animalelor muscate si prin strangerea animalelor vagabonde. Sinonim
: turbare.
<< Inapoi la lista de dictionar-medical