CAUTA TERMENI DE SPECIALITATE:

Webmagnat

<< Inapoi la lista de dictionar-medical

Litiaza


Este o boala caracterizata prin prezenta calculilor intr-un organ sau in canalul sau excretor. Litiaza atinge mai ales vezicula sau caile biliare, rinichiul, caile urinare. Litiaza biliara - Litiaza
- calculii se formeaza in vezicula biliara si pot migra in caile excretorii biliare. Una din cauze o reprezinta ereditatea, varsta inaintata, sarcinile multiple, obezitatea, diabetul, unele medicamente. Femeile sufera mult mai des de litiaza biliara decat barbatii. Cele mai multe litiaze biliare nu provoaca nici un simptom. Uneori ele dau dureri sub coaste in partea din dreapta sus a abdomenului. O litiaza biliara este descoperita adesea in cursul unui examen de rutina. Diagnosticul se pune pe baza ecografiei. Fara simptome, litiaza veziculei nu trebuie sa fie tratata deoarece tratamentele au efecte nedorite si nu si-au dovedit importanta. Dar calculii veziculei pot fi sursa unor complicatii ca o colecistita acuta, o colica hepatica, o angiocolita. In caz de durere si de colecistita, tratamentul este colecistectomia; medicamentele si litotripsia dau rezultate limitate. Calculii din coledoc trebuie sa fie scosi prin chirurgie sau prin endoscopie. Litiaza urinara - Litiaza
- apare cand calculii ce se formeaza in rinichi si care pot migra in uretere si in vezica. Cand este gasita o cauza, este de cele mai multe ori vorba de un obstacol in curgerea urinii sau de o infectie urinara. In alte cazuri, este vorba de o dereglare metabolica a organismului, consecutiva unor excese alimentare sau prin boli hormonale. Se intampla ca unii calculi sa nu antreneze nici un simptom. Dar ei sunt adesea durerosi sau sursa a unor complicatii: colica nefretica, hematurie, infectie grava a rinichiului, insuficienta renala. Diagnosticarea lor este posibila multumita radiologiei. Calculii mai mici de cinci milimetri se elimina spontan pe cai naturale. Calculii de acid uric prea mari sunt dizolvati de apele minerale sau de medicamente care fac urina alcalina (bazica). Pentru alti calculi, se dispune de mai multe metode: ablatia chirurgicala aproape ca nu mai este folosita; litotripsia extracorporala pulverizeaza calculii prin unde de soc produse de un aparat extern, endoscopia permite reperarea calculului, indepartarea lui ca atare sau practicarea unei litotripsii. Tratamentul preventiv al recidivelor cuprinde tratamentul unei eventuale cauze. Trebuie sa se bea din abundenta, cu exceptia cazului de colica nefretica. Un regim alimentar care evita substantele prezente in calculii bolnavului trebuie sa fie urmat.

Este o boala caracterizata prin prezenta calculilor intr-un organ sau in canalul sau excretor. Litiaza atinge mai ales vezicula sau caile biliare, rinichiul, caile urinare. Litiaza biliara
- calculii se formeaza in vezicula biliara si pot migra in caile excretorii biliare. Una din cauze o reprezinta ereditatea, varsta inaintata, sarcinile multiple, obezitatea, diabetul, unele medicamente. Femeile sufera mult mai des de litiaza biliara decat barbatii. Cele mai multe litiaze biliare nu provoaca nici un simptom. Uneori ele dau dureri sub coaste in partea din dreapta sus a abdomenului. O litiaza biliara este descoperita adesea in cursul unui examen de rutina. Diagnosticul se pune pe baza ecografiei. Fara simptome, litiaza veziculei nu trebuie sa fie tratata deoarece tratamentele au efecte nedorite si nu si-au dovedit importanta. Dar calculii veziculei pot fi sursa unor complicatii ca o colecistita acuta, o colica hepatica, o angiocolita. In caz de durere si de colecistita, tratamentul este colecistectomia; medicamentele si litotripsia dau rezultate limitate. Calculii din coledoc trebuie sa fie scosi prin chirurgie sau prin endoscopie. Litiaza urinara
- apare cand calculii ce se formeaza in rinichi si care pot migra in uretere si in vezica. Cand este gasita o cauza, este de cele mai multe ori vorba de un obstacol in curgerea urinii sau de o infectie urinara. In alte cazuri, este vorba de o dereglare metabolica a organismului, consecutiva unor excese alimentare sau prin boli hormonale. Se intampla ca unii calculi sa nu antreneze nici un simptom. Dar ei sunt adesea durerosi sau sursa a unor complicatii: colica nefretica, hematurie, infectie grava a rinichiului, insuficienta renala. Diagnosticarea lor este posibila multumita radiologiei. Calculii mai mici de cinci milimetri se elimina spontan pe cai naturale. Calculii de acid uric prea mari sunt dizolvati de apele minerale sau de medicamente care fac urina alcalina (bazica). Pentru alti calculi, se dispune de mai multe metode: ablatia chirurgicala aproape ca nu mai este folosita; litotripsia extracorporala pulverizeaza calculii prin unde de soc produse de un aparat extern, endoscopia permite reperarea calculului, indepartarea lui ca atare sau practicarea unei litotripsii. Tratamentul preventiv al recidivelor cuprinde tratamentul unei eventuale cauze. Trebuie sa se bea din abundenta, cu exceptia cazului de colica nefretica. Un regim alimentar care evita substantele prezente in calculii bolnavului trebuie sa fie urmat.
<< Inapoi la lista de dictionar-medical