Dermatomiozita

Boala inflamatorie a muschilor striati si a pielii. Dermatomiozita, o boala rara, probabil de origine imunologica, se intalneste de doua ori mai frecvent la femei decat la barbati, survine mai ales intre 20 si 50 de ani si mai poate fi observata si la copii. In unele cazuri, ea este asociata cu un cancer visceral. Simptome si semne - Dermatomiozita
- Semnele cutanate: roseata care apare pe pleoape si care se intinde simetric pe fata, apoi pe brate, pe maini si pe membrele inferioare sub forma unor placarde roz-violacee uniforme care pot da senzatii de caldura sau de arsura. Aceste placarde rosii se asociaza adesea unui edem al fetei si al radacinilor membrelor. - Atingerea musculara, care constituie al doilea semn al bolii, se traduce printr-o diminuare a fortei musculare care afecteaza indeosebi radacina membrelor si face dificile, chiar imposibile, unele gesturi curente. La copil, boala poate antrena o calcinoza (prezenta depozitelor de calciu in tesuturile moi) si o intarziere a cresterii din cauza atingerii musculare. Tratament - Dermatomiozita
- Acesta consta, in principal, in administrarea de corticosteroizi in doza mare, urmata pana la stabilizarea semnelor musculare, apoi redusa treptat pe o durata de 2 pana la 3 ani. La copil, corticoterapia generala trebuie sa fie insotita de o preocupare deosebita pentru motricitate. In cazul unui cancer asociat, sindromul de dermatomiozita regreseaza in functie de tratamentul tumorii.