Să ne împrietenim cu STIMA DE SINE în trei pași!

Stima de sine constituie o valoare umană fragilă şi schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim să atingem respectivele standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei de sine, dar şi foarte scăzute…

Responsabilitățile cotidiene ne împiedică din ce în ce mai frecvent să avem grijă de noi înșine. Stilul de viață pe care ni-l imprimă societatea, construită pe principiul competitivității extreme, este unul similar ”derulării pe repede înainte” care ne împiedică să înțelegem cât de performanți sutem de fapt în strategiile abordate pentru a duce o zi complicată la bun sfârșit. Plătim explozia de mesaje și sarcini la care facem față zilnic la nivel de echilibru fiziologic și psihologic categorie la care se încadrează cu prisosință și stima de sine.

Cine-o fi însă stimabila ”STIMĂ DE SINE”? Ne încurcă? Ne ajută? Este acolo, undeva în căpșorul nostru la nivel stare psihologică, la nivel de comportament???

Se pare că uneori ne încurcă, cercetările demonstrând faptul că este o variabilă psihologică implicată în:

· abuzul de substanţe;

· depresie;

· furie, ostilitate şi comportamentul agresiv;

· aprecierea satisfacţiei de viaţă/ calităţii vieţii;

· evaluarea intimităţii şi a satisfacţiei în relaţiile interpersonale;

· reactivitatea la evenimentele evaluative.

Dacă ar fi să facem cunoștință cu ea am constata că este dificil s-o izolăm ca aspect esenţial şi pur al individului. Cameleonica stimă de sine este percepută uneori ca o dezvoltare psihodinamică, alteori este percepută ca fiind un comportament și nu în ultimul rând, poate fi privită ca o stare psihologică. Constatăm astfel dificultatea de a o defini. Iată, de exemplu, conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist („The Benefits and Hazard of the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a înfrunta dificultăţile fundamentale ale vieţii, fără a pierde speranţa”.

Ca rețetă, stima de sine se conturează, conform literaturii de specialitate, din 4 componente principale:

· sentimentul de siguranţă

· cunoaşterea de sine

· sentimentul de apartenenţă (la o familie, la un grup, la o categorie socio-profesională etc.)

· sentimentul de competenţă.

Sentimentul de încredere anticipează apariţia stimei de sine. Individul trebuie ca mai întâi să simtă şi să trăiască realmente pentru ca să capete disponibilitatea de a înţelege că are motive de a-şi hrăni stima de sine. Cunoaşterea de sine, sentimentul de apartenenţă şi sentimentul de competenţă pot fi stimulate în fiecare stadiu de dezvoltare, în fiecare perioadă a vieţii, prin atitudini educative adecvate şi prin mijloace concrete. Aşadar, trebuie acordată o importanţă cu totul specială securităţii şi încrederii.

Să pășim încrezători alături de prietena noastră Stima de sine!

Pasul I

Concentrează-te pe realizările mici și obiective SAU aplică politica pașilor mici!

Avem uneori tendința de a supralicita la stabilirea obiectivelor, țelurilor noastre. Nu sunt de neglijat obiectivele cu un oarecare grad de ”măreție”, dar n-ar fi mai eficient un set de progresiv de pași care să ne conducă la obiectivul cel mare? Valoarea reușitelor zilnice este conferită de importanța pe care noi înșine suntem dispuși sau învățați să le-o acordăm. ”Mărunțișuri” precum o prezentare reușită pe care am făcut-o la locul de muncă, faptul că am reușit să asistăm în sfârșit la lecția de înot a copiilor, sau poate o minunată oră întreagă dedicată propriei persooane se pot constitui în solide cărămizi pentru construcția stimei de sine.

Pasul II

Fii un judecător mai tolerant al propriei persoane !

Uneori ne comportăm ca propriii noștri dușmani. Gânduri negative, cu conotație de vină, ne aleargă haotic prin cap: din nou am uitat ceva foarte important acasă, am spus ceva greșit sau am greșit chiar direcția în care trebuia s-o iau. Parcă suntem setați pe panta negativă a drumului vieții noastre! Încercați în aceste momente să vă imaginați ce i-ați spune celui mai bun prieten în astfel de situații. Veți afla cu surprindere că sunteți mult mai toleranți cu oricine altcineva decât cu propria persoană.

Constatarea surprinzătoare că suntem oameni și mai greșim uneori poate fi un bun motiv să ne recalibrăm stima de sine, să ne acordăm iertarea după momentul spovedaniei la propria persoană și……..minunata călătorie a propriei vieți poate continua.

Pasul III

Dăruiește!

Altruismul ne conectează la comunitate. Suntem ființe sociale și cu siguranță vom avea un sentiment de satisfacție ajutându-i pe ceilalți. Cei mai mulți dintre noi dăruim fără a conștientiza acest lucru sau fără a-l înțelege astfel. A zâmbi pe stradă unei persoane străine, a-ți invita un prieten la cafea sunt lucruri aparent minore pe care nu le clasificăm la categoria daruri în viața cotidiană. Schimbați perspectiva și orizontul se va deschide în fiecare zi puțin altfel. Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem face cuiva este timpul nostru. În variantele: timp petrecut cu prietenii, cu familia sau cu o persoană căreia i-am alinat o clipă de singurătate timpul poate căpăta valori nebănuite.

Stima de sine nu este ceva ușor de întreținut dar ce lucru prețios de pe lumea aceasta se poate caracteriza ca fiind facil? Jongleria supremă numită viață este de cele mai multe ori foarte solicitantă dar dacă ne vom aminti să includem în program grija pentru propria persoană bucuria reușitei va fi meritat efortul!