Sindromul picioarelor nelinistite sau Sindromul Restless Legs

Dr., Cucos Liliana, Medic Primar, Cabinet Neurologie Dr. Cucos Liliana

Sindromul picioarelor neliniÅŸtite sau Sindromul Restless-Legs (RLS) are o prevalență de 7 000/100 000 , este una din cele mai frecvente È™i în acelaÈ™i timp mai puÈ›in diagnosticată tulburare de miÈ™care - Movement Disorder.

RLS- este diagnosticat cu ajutorul a 4 criterii majore. Aceste criterii sunt: (1) o nevoie irezistibilă de a miÈ™ca membrele inferioare, acompaniată sau cauzată de obicei de senzaÈ›ii neplăcute (parestezia/disestezia) È™i (2) neliniÈ™te motorie. Simptomele apar (3) exclusiv în repaus, în timpul odihnei se accentuează spre seară, (4) se inrautățesc în timpul nopÈ›ii . MiÈ™carea picioarelor duce la ameliorarea simptomatologiei. DeÈ™i forme uÈ™oare ale RLS nu cauzează în general probleme, cazurile mai grave pot conduce la disconfort, scazând calitatea vieÈ›ii È™i tulburări ale somnului. Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbatii, in general de varstă mai inaintată. Principalele simptome ale RLS sunt reprezentate de nevoia imperioasa de a misca membrele inferioare, fiind frecvent acompaniate de senzaÅ£ii inconfortabile, ce sunt descrise frecvent ca furnicături sau inÅ£epături.

RLS apare des È™i depinde de vârsta în populaÈ›ia adultă: 10-15% în Canada franceză È™i 10% în Kentucky (SUA). Studii recente efectuate în europa confirmă existenÈ›a RLS la 10.6% din populaÈ›ia din Germania respectiv 10.5% Tirol (Nordul Italiei). Variabilitatea geoetnică a RLS poate fi derivată din prezenÈ›a scazută la populaÈ›ia asiatică din Singapore (0.1%-0.6%) È™i Turcia (3.2%).

RLS de severitate variată afectează între 5 È™i 15% din populaÈ›ia adultă. ApariÈ›ia È™i severitatea RLS pare să crească la vârstnici, È™i un istoric familial este deseori prezent.

Faptul că RLS apare în familii sunt suspectaÈ›i factori genetici ce cauzează RLS. Pâna la 60% din pacienÈ›ii cu RLS au menÈ›ionat antecedente familiale, sugerând o ereditate de aproximativ 0.6, cu transmitere autosomal-dominantă cu penetranță mare È™i expresivitate variabilă.

Se cunosc 2 tipuri de RLS:

• RLS primar idiopatic (cca.2/3 din cazuri),

• RLS secundar simptomatic (cca.1/3 din cazuri).

Criteriile de diagnostic sunt pentru ambele forme aceleași. Patofiziologia bolii nu este complet ințeleasă, totuși bazat pe eficiența medicamentelor, căile dopaminergice sunt considerate ca fiind implicate. Dopamina se secretă in mod natural şi intervine in coordonarea mişcărilor. Nivelul sanguin al dopaminei scade seara, putandu-se astfel explica de ce simptomele RLS se agravează seara si pe perioada nopţii.

Posibile cauze ale RLS secundare sunt: insuficiența renală, anemia feriprivă, sarcina, polineuropatii, radiculopatii, deficit de vitamina B12, acid folic, artrita reumatoidă, Sindrom-Sjogren, krioglobulinemiile, neuropatia Charcot-Marie-Tooth, ataxiile spinocerebeloase, sidromul Parkinsonian idiopatic.

Diagnosticul este clinic È™i se bazează pe prezenÈ›a a celor 4 criterii obligatorii menÈ›ionate mai sus. Examenul clinic neurologic în RLS primar este normal. Pentru diagnosticul suplimentar sunt necesare neurografia È™i EMG pentru a pune în evidență o polineuropatie. Examenele serice de laborator (glicemia, ureea, creatinina, ionograma, TGO, TGP, GGT, phosphataza alcalină, TSH). Explorarea imagistică a coloanei vertebrale se impune atunci când se suspicionează o radiculopatie sau mielopatie. La prezenÈ›a unei ataxii cerebeloase este necesară o explorare imagistică cranio-cerebrala (CT/RMN).

Modificări ale stilului de viaţă pot ameliora simptomatologia in formele uşoare de boală:

• Evitarea fumatului, alcoolului .

• Evitarea meselor târzii ÅŸi a consumului de cofeină seara târziu

• Efectuarea exerciÅ£iilor fizice (dar nu în preajma orelor de somn)

• Stabilirea unui program regulat de somn, cu ore regulate de trezire ÅŸi culcare. Asigurarea unui mediu de somn luniÅŸtit ÅŸi confortabil.

• Masajul membrelor inferioare, aplicarea de comprese calde sau reci, relaxarea inainte de culcare (de exemplu printr-o baie fierbinte)

In cazul simptomelor severe, se recomanda asocierea tratamentului medicamentos.

Medicamentele utilizate in tratamentul bolii Parkinson sunt eficiente ÅŸi în sindromul picioarelor neliniÅŸtite, ceea ce nu inseamna că acesta este un tip de Boala Parkinson. AgoniÅŸtii dopaminergici sunt cele mai folosite tipuri de medicamente pentru această afecÅ£iune. In cazul pacienÅ£ilor ce necesită tratament medicamentos, se recomandă consultul medicului specialist. Dacă simptomele nu raspund la agoniÅŸti dopaminergici, se pot utiliza alte medicamente ca ÅŸi carbamazepina, gabapentina si benzodiazepinele. Fiecare tip de medicament are însa avantajele si dezavantajele sale, astfel încât trebuie sa discutaÅ£i cu medicul dumneavoastră despre efectele secundare.

Daca simÅ£iÅ£i o nevoie imperioasă de a miÅŸca picioarele (mult mai rar mâinile), aveÅ£i senzaÅ£ii neplacute ca furnicaruri, înÅ£epături, arsuri sau neliniste, nervozitate, durere la nivelul membrelor inferioare care apar în repaus ÅŸi de obicei dispar dacă miÅŸcaÅ£i picioarele, aceasta ducând ÅŸi la insomnii/tulburatea somnului , trebuie neaparat să faceÅ£i un consult profesionist ÅŸi să urmaÅ£i indicaÅ£iile medicului specialist in privinÅ£a tratamentului .