Antibioticele iluzii si deceptii

Antibioticele- iluzii si deceptii
 In 1928 A. Fleming a descoperit accidental penicilina. Substanta secretata de o ciuperca banala, carea avea capacitatea sa omoare microbii, insa abia in 1940 va fi utilizata pentru prima oara in combaterea unor boli umane de natura bacteriana. Primele rezultate au uluit lumea medicala: pneumonii grave, peritonite, meningite, boli care pana atunci conduceau la deces, se vindecau spectaculos cu doar un singur flacon de penicilina injectabila. Cativa savanti ai vremii s-au grabit sa proroceasca disparitia bolilor microbiene.
 Dar dupa un deceniu avea sa se constate pentru prima oara, ca microbii detin un mecanism natural de adaptare, denumit rezistenta microbiana, care le confera castigarea unei imunitati in fata tuturor antibioticelor. Intr-o prima etapa, cresterea permanenta a dozelor de antibiotic a pastrat eficacitatea acestora, insa totodata s-a constatat aparitia unor efecte secundare extrem de diverse si grave asupra organismului uman. Acestea reprezentate de tulburari digestive (greturi, varsaturi, diaree, dureri abdominale), leziuni ale ficatului si rinichiului, ale sistemului nervos, hematopoetic, endocrin si chiar ale celulelor sexuale, cu implicatii severe ale integritatii informatiei genetice.
 Aceasta enumerare sumara a efectelor negative cauzate de antibiotice, atrage atentia asupra gravitatii deciziei de a le indica si necesitatea ca aceasta hotarare sa apartina in totalitate medicului. Terapia cu antibiotice a generat de la inceputul luptei antimicrobiene, chiar si pentru cei mai priceputi infectionisti, o problematica extrem de complexa legata de alegerea antibioticului, de dozele administrate si durata tratamentului, deoarece acestea variaza in functie de gravitatea bolii, de varsta si sexul pacientului, etc. Adeseori, parca pentru a face si mai dificila decizia medicului, chiar si investigatii menite sa-l ajute, de genul antibiogramei, nu sunt infailibile si germeni care in laborator apar sensibili, in practica nu raspund la tratament.
 Acestea sunt ratiunile tuturor institutiilor de acrediatre a sanatatii din intreaga lume in privinta consumatorilor de antibiotice, fara indicatie la spitalizare, a abuzului la antibiotice practicat de multe ori chiar de catre medici, ajungandu-se la boli cu mult mai severe decat boala pentru care au fost recomandate.
 In aproape opt decenii de antibioterapie, prin rafturile farmaciilor s-au perindat mii de antibiotice, majoritatea disparand metodic, datorita infectiei si mai ales din cauza efectelor secundare. Si totusi, dupa aceste experiente, in lumea bolnavilor persista credinta, aproape irationala in puterea chimicalelor asupra microbilor, dovada si cererea tot mai frecventa pe care acestia o adreseaza medicilor : « Domnule doctor, dati-mi  cel mai puternic antibiotic, pretul nu conteaza ! ». Dar cel mai puternic antibiotic nu exista. Exista doar un diagnostic precis si o gandire medicala corecta.
 Toate descoperirile mintii omenesti – electricitate, combustibili, radioactivitate, etc, au avut parti bune, dar si consecinte nefavorabile. In cazul stiintei medicale efectele negative ale inventiilor pot pune in pericol insasi existenta umanitatii.  Si cu asa ceva nu se glumeste